SERTARUL CU GANDURI

04/10/2015

Michael Shermer – „De ce cred oamenii în bazaconii” (II)


May 24, 2015, 03:42 PM: “În pagina de deschidere a splendidei sale cărţi Să cunoşti o muscă, biologul Vincent Dethier face această afirmaţie amuzantă despre felul în care devin copiii oameni de ştiinţă: „Deşi copiii mici au tabuuri împotriva călcatului furnicilor pentru că se spune că asemenea acţiuni aduc ploaie, nu a existat niciodată vreun tabu împotriva smulgerii picioruşelor sau aripioarelor unei muşte. Cei mai mulţi copii abandonează cu timpul acest obicei. Aceia care nu o fac sfârşesc rău sau devin biologi”

May 24, 2015, 04:00 PM: “Desigur, scepticismul nu e o noutate. Datează de 2500 de ani, din Grecia antică şi de la Academia lui Platon. Dar dictonul lui Socrate „Ştiu că nu ştiu nimic” nu ne duce prea departe. Scepticismul modern a devenit o mişcare întemeiată pe ştiinţă odată cu cartea lui Martin Gardner din 1952, devenită între timp clasică, Ciudăţenii şi erori în numele ştiinţei.”

May 24, 2015, 04:14 PM: “Fenomenul celor o sută de maimuţe” este frecvent citat ca dovadă empirică a acestei teorii uimitoare. În anii ’50, oamenii de ştiinţă japonezi le-au dat cartofi maimuţelor de pe insula Koshima. Într-o zi, o maimuţă a învăţat să spele cartofii, iar apoi le-a învăţat această tehnică şi pe celelalte. Atunci când aproximativ o sută de maimuţe au învăţat tehnica – aşa-numita masă critică brusc, toate maimuţele au stăpânit-o, chiar şi cele de pe alte insule, la sute de mile depărtare.”

May 24, 2015, 04:18 PM: “Nu e simplu să defineşti metoda ştiinţifică, după cum observa filosoful ştiinţei Sir Peter Medwar, laureat al Premiului Nobel: „Întrebaţi un om de ştiinţă cum concepe metoda ştiinţifică, şi va adopta o expresie solemnă şi în acelaşi timp amuzată: solemnă, pentru că simte că trebuie să afirme o opinie; amuzată, pentru că se întreabă cum să ascundă faptul că nu are nicio opinie de afirmat”

May 24, 2015, 04:54 PM: “La nivel simplu, trebuie să ne gândim să rămânem în viaţă. A gândi e trăsătura cea mai profund umană. Cu mai bine de trei secole în urmă, după ce a operat una dintre cele mai radicale epurări sceptice din istoria intelectuală, filosoful şi matematicianul francez Rene Descartes a tras concluzia că un lucru ştie cu certitudine: „Cogito ergo sum – Gândesc, deci exist.” Dar a fi om înseamnă a gândi. Pentru a întoarce cuvintele lui Descartes „Sum ergo cogito – Exist, deci gândesc.”

May 24, 2015, 07:02 PM: “Cei mai mulţi politologi consideră cartea lui Thomas Hobbes Leviatanul (1651) drept unul dintre cele mai importante tratate de politică ale epocii moderne. Mulţi însă nu îşi dau seama în ce măsură se bazează gândirea politică a lui Hobbes pe ideile ştiinţifice din vremea sa. Hobbes se considera pe sine un fel de Galileo Galilei şi William Harvey al ştiinţei societăţii. În dedicaţia din De corpore politico (1664) se află pesemne una dintre cele mai cutezătoare afirmaţii din istoria ştiinţei: „Galileus […] a fost primul care ne-a deschis poarta filosofiei universale a naturii prin cunoaşterea naturii mişcării […]. Ştiinţa corpului uman, cea mai utilă parte a ştiinţelor naturii, a fost descoperită cu admirabilă perspicacitate de doctorul Harvey, compatriotul nostru. Filosofia naturii este deci tânără; dar filosofia politică e încă mult mai tânără, apărând abia odată cu cartea mea De cive”

May 25, 2015, 10:33 PM: “Una dintre teoriile cele mai fructuoase privind schimbările din ştiinţă se leagă de noţiunea de „schimbare de paradigmă” a lui Thomas Kuhn (1962). Paradigma reprezintă „ştiinţa normală” a unei epoci – aşa cum este ea acceptată de majoritatea oamenilor de ştiinţă activi într-un domeniu iar o schimbare (sau o revoluţie) poate surveni atunci când suficient de mulţi oameni de ştiinţă renegaţi şi eretici obţin suficiente dovezi şi suficientă putere pentru a răsturna paradigma existentă.”

May 25, 2015, 10:45 PM: “Ştiinţa e progresivă pentru că paradigmele sale se bazează pe acumularea cunoştinţelor prin experimentare, coroborare şi eliminare. Pseudoştiinţă, nonştiinţa, superstiţiile, miturile, religia şi arta nu sunt progresive pentru că nu au vreun scop sau vreun mecanism care să permită acumularea de cunoştinţe. Paradigmele lor fie nu se schimbă, fie coexistă cu alte paradigme.”

May 25, 2015, 10:47 PM: “Acesta e progresul ştiinţific: o creştere cumulativă de-a lungul timpului a unui sistem de cunoştinţe, în care trăsăturile utile sunt reţinute, iar cele inutile, abandonate pe baza respingerii sau confirmării cunoştinţelor testabile.”

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: