Din lunga dominație otomană, româna a păstrat cuvinte și expresii atât de intime încât par țesute în tivul limbii de la început: halal (halal să-ți fie), aferim, murdar, dușman, cerdac, hac (a veni cuiva de hac) etc.
A veni de hac. Hac sună un pic a ac, cu un h- eufonic, precum harap de la arab, dar nu are de fapt nimic de-a face cu asta.
Am avut revelația lui hac în Pakistan, acum ceva decenii, când filmam un documentar despre cântărețul mistic Nusrat Fateh Ali Khan, cel de aici, cu Haq, Ali, Ali (Ali este Adevărul = Haq):
Haq (hac) este unul din acei termeni numiți universalia islamica, proveniți din arabă și prezenți în toate limbile popoarelor musulmane. Înseamnă: adevăr. În cântecul lui de mai sus, cripto-șiitul Nusrat cântă, făcând vocalizele acelea impresionante, despre cum Ali, leul sacrificiului, profetul șiiților ucis de musulmanii…
Vezi articolul original 94 de cuvinte mai mult
SERTARUL CU GANDURI 
Lasă un răspuns