Cumpăra obiecte de artă şi la masa ei se serveau feluri nemaivăzute, pentru că pînă şi cele mai ajunse familii mai mîncau încă precum neciopliţii căpitani din timpurile Conquistei: supă, tocană, friptură, fasole şi deserturi coloniale greţoase. Cînd bunică-mea a servit prima dată foie gras şi o varietate de brînzeturi importate din Franţa, doar domnii care fuseseră în Europa le-au putut mînca. La mirosul varietăţilor de Camembert şi Port-Salut unei doamne i s-a făcut rău şi a trebuit s-o ia la goană spre baie.
–––––––-
…ceaiul i-a readus bunică-mii voia bună si culorile în obraz, drept care a poruncit să vină coşurile şi s-a apucat, ca o precupeaţă de piaţă, să împartă mîncarea ca să ne astîmpărăm foamea. Au ieşit la iveală sticlele cu rachiu şi şampanie, aromatele brînzeturi de ţară, delicatele mezeluri de porc pregătite în casă, pîinile şi prăjiturile învelite în şervete albe de in,
==========
[…] Culinar-literar: Portret In Sepia (Isabel Allende) […]
Pingback de Nu vă mulţumiţi numai cu firimituri, cerându-i iertare, vindecare, iubire, pocăire sau alte bunătăţi, în timp ce pe vindecător/dăruitor îl ţineţi la uşă, să se roage de voi, să-l primiţi integru şi integral, dimpreună cu toate ale Sal — 20/08/2021 @ 21:04 |