SERTARUL CU GANDURI

02/01/2022

Culinar-literar: Nikolai Vasilievici Gogol – „Opere”, vol.I

Filed under: Culinar-literar — afractalus @ 20:33
Tags: , , , , ,

N.V. Gogol   Şi de-o fi să veniţi, o să vă dăm nişte zămoşi cum n-aţi mâncat de când sunteţi, şi miere cum jur că-n alt cătun nu aflaţi. Când aduc un fagure, aşa iscusită mireasmă face în toată odaia, că te lasă locului fără grai. Mierea-i curată cum îi lacrima sau cleştarul din cercei. Şi ce plăcinte are să vă deie baba mea!

   De-aţi şti numai! Zahăr, nu altceva, curat zahăr! Cum le pui în gură, ţâşneşte untul din ele şi-ţi umple buzele. Stai şi te minunezi: la drept vorbind, la ce nu-s meştere muierile noastre? Băut-aţi, rogu-vă, vreodată cvas de pere şi coarne? Dar votcă fiartă cu stafide şi prune? Întâmplatu-vi-s-a vreodată să mâncaţi din păsatul cu lapte care se face la noi? Doamne Dumnezeule, că multe mâncări mai sunt pe lumea asta! Să tot mănânci! Îţi lingi degetele, nu altceva. E o adevărată desfătare.
==========

24/01/2021

Culinar-literar: Andrei Makine – „Testamentul francez „


   Charlotte despăturea un ziar vechi, îl apropia de lampa ei cu abajur turcoaz şi ne anunţa meniul banchetului dat în onoarea suveranilor ruşi la sosirea lor la Cherbourg: Supă Supă‑cremă de creveţi Casolete Pompadour Păstrăv din Loara înăbuşit cu vin de Sauternes Fileu de berbec sărat cu mânătărci Prepeliţă de podgorie à la Lucullus Găini îndopate din Mans Cambacérès Îngheţată cu vin de Lunel Punci à la romaine Potârnichi şi ortolani fripţi cu trufe Pate de ficat de gâscă de Nancy Salată Sparanghel cu sos muslin Îngheţată Succes Desert   Cum puteam oare să descifrăm acele formule cabalistice? Potârnichi şi ortolani! Prepeliţe de podgorie à la Lucullus! Bunica, înţelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza.

==========

Pe urmă, ne informa Charlotte, mai era şi vestitul bucătar Urbain Dubois care‑i dedicase lui Sarah Bernhardt o supă de creveţi şi de sparanghel. Trebuia să ne imaginăm un borş dedicat cuiva, ca o carte… Într‑o zi, am urmărit pe străzile Atlantidei un tânăr dandy, care a intrat la Weber, o cafenea foarte la modă, după spusele unchiului Charlottei. A comandat ceea ce comanda întotdeauna: un ciorchine de struguri şi un pahar cu apă. Era Marcel Proust. Cercetam ciorchinele acela şi paharul de apă, care, sub privirile noastre fascinate, se transformau într‑o mâncare de o eleganţă inegalabilă. Deci nu varietatea vinurilor sau abundenţa rabelaisiană a hranei conta, ci…

==========

21/01/2021

Culinar-literar: Portret In Sepia (Isabel Allende)

Filed under: Culinar-literar,FRAGMENTE DIN CARTI SI BLOGURI,Uncategorized — afractalus @ 21:35

Cumpăra obiecte de artă şi la masa ei se serveau feluri nemaivăzute, pentru că pînă şi cele mai ajunse familii mai mîncau încă precum neciopliţii căpitani din timpurile Conquistei: supă, tocană, friptură, fasole şi deserturi coloniale greţoase. Cînd bunică-mea a servit prima dată foie gras şi o varietate de brînzeturi importate din Franţa, doar domnii care fuseseră în Europa le-au putut mînca. La mirosul varietăţilor de Camembert şi Port-Salut unei doamne i s-a făcut rău şi a trebuit s-o ia la goană spre baie.

–––––––-

…ceaiul i-a readus bunică-mii voia bună si culorile în obraz, drept care a poruncit să vină coşurile şi s-a apucat, ca o precupeaţă de piaţă, să împartă mîncarea ca să ne astîmpărăm foamea. Au ieşit la iveală sticlele cu rachiu şi şampanie, aromatele brînzeturi de ţară, delicatele mezeluri de porc pregătite în casă, pîinile şi prăjiturile învelite în şervete albe de in,

==========

19/05/2019

Culinar-literar: Amelie Nothomb – „O forma de viata”

Filed under: Culinar-literar,FRAGMENTE DIN CARTI SI BLOGURI — afractalus @ 21:10
Tags: , ,

   Am mâncat pâine cu miere. Mă dau în vânt după gustul mierii. Cuvântul „sincer”, care azi e atât de la modă, ei i se datorează, etimologic vorbind: „sine cera”, literal, „fără ceară”, desemna mierea purificată, de calitate – în vreme ce şarlatanul vindea un amestec jenant de miere şi ceară.

26/11/2018

Michael Krondl – „The Rise and Fall of the Three Great Cities of Spice” – 2


  1. „By some estimates, the percentage of spices that reached the European market was never much more than about a quarter of what Asia produced.”
  2. „Merchants from Malacca to Marseilles built fabulous fortunes in the spice business. Monarchs in Cairo and Calicut financed their armies from their cut of the pepper trade. London, Antwerp, Genoa, Constantinople, Mecca, Jakarta, and even Quanzhou could attribute at least some of their wealth to the passage of the spice-scented ships. But nowhere were the Asian condiments the lifeblood of prosperity as in the great entrepôts of Venice, Lisbon, and Amsterdam. Each took her turn as one of the world’s great cities, ruling over an empire of spice.”
  3. „Venice prospered longest, until Vasco da Gama’s arrival in India rechanneled the flow of Asian seasoning. Then Lisbon had her hundred years of wealth and glory. Finally, Amsterdam seized the perfumed prize and ruthlessly controlled the spice trade in the century historians call the city’s golden age.”
  4. „The origins of globalization can be traced directly to the spice trade.”
  5. „It is often assumed that people’s taste preferences are conservative, and while this may be true for a particular individual, the cuisines of societies are regularly transformed within a generation or two. The fondness that many adult Americans exhibit for that sugary mélange of Crisco and cocoa powder called Oreos was most surely not shared by their parents. Italians as a whole were not obsessive pasta eaters until after the Second World War.”
  6. „The membership of I Antichi ranges from street sweepers to multimillionaires, from butchers to poets. They come together for the many official festivals that mark the Venetian calendar: for the Festa della Salute, which commemorates the end of the plague of 1631, when a third of Venice perished; for the Festa di Redentore, another party in memory of an epidemic; for the Festa della Sensa, when Venice recalls a time when the doge, the elected Venetian leader, would symbolically marry the sea; and, of course, for Carnevale, the pre-Lenten festival that overruns Venice and can seem as execrable as a plague when the narrow alleys swarm with the tourist hordes.”
  7. „While there’s no way to know just how the food of the past tasted (the meat, the wine, even the onions, were different from what we have today), the spiced mutton served at the festival of the Madonna della Salute probably comes the closest in flavor to the food eaten by Shakespeare’s merchants of Venice. Preparations for the November holiday begin in the spring, when the meat is prepared by curing a castrated ram with salt, pepper, and cloves before it is smoked and then air-dried for several months. It is still exported from Dalmatia (better known today as the countries of Albania and Croatia), as it would have been when the ancient republic used the preserved meat to feed her sailors. The flavor is strong and complex—and anachronistic.”
  8. „When Venetians found out that the Portuguese had arrived in India, at the very source of the pepper that made the city’s economy hum, many panicked. The loss of the spice trade “would be like the loss of milk and nourishment to an infant,” wrote the spice dealer Girolamo Priuli in his journal in July 1501.”

23/04/2018

Culinar-literar: Rani Manicka – „Zeita orezului”


   – Added on Sunday, November 06, 2016, 07:53 PM : “Comandase din vreme totul, plătind în rate mici cu mult înainte de ziua de naștere a mamei. Toată familia stătea în jurul unei mese mari, rotunde. Mai întâi au sosit crabi cu chili , apoi carnea de oaie gătită în lapte de capră, tăieței laksa cu smântână, fructele de mare picante char kueh teow, calamarul iuțit cu sambal, având un iz puternic de belacan10, codul negru în pastă de ghimbir, bastonașele de trestie-de-zahăr glazurate în pastă de creveți și câte și mai câte până când toată masa era acoperită de mâncare aburindă”.

– Added on Sunday, November 13, 2016, 11:15 AM : “Îmi spun că ar trebui măcar să-mi amintesc cum o ajutam pe Mohini să pună murături. Îndesând sare gemă în cincizeci de lămâi verzi până când pocneau și le puneam într-un vas lucios, bine strâns la gură, sub bancă, timp de trei zile până când arătau ca niște inimi sfârtecate. Apoi cum le luam și le aranjam cu grijă pe frunze mari curbate de nuci areca să se usuce la soare până când se făceau galbene-maronii și tari ca piatra”.

Added on Sunday, November 13, 2016, 11:34 AM : “Bucătăreasa pregătise felul de mâncare preferat al stăpânului, carne de câine, în trei variante diferite. Într-unul pusese dinte de tigru măcinat, să-i dea vigoare necontenită, în altul – corn de rinocer pisat, pentru vitalitate sexuală, și în al treilea – rădăcini aromatice, pentru sănătate nezdruncinată. Făcuseră tăieței lungi speciali ca să-i ureze viață lungă stăpânului. Aveau un purceluș de lapte rumenit, ce ținea în gură o portocală stoarsă. Și mai era și un fel de mâncare din porc mistreț. Pentru început erau două tipuri de supă – din aripioare de rechin și din cuib de pasăre.

Added on Sunday, November 13, 2016, 02:11 PM : “…am alergat la bucătărie să ajut la tăiatul prăjiturilor din nucă de cocos pe care aveam să le servesc mai târziu oaspeților noștri. Era o rețetă foarte simplă, dar cu un ingredient secret, care o făcea să aibă gust mai bun decât prăjiturile obișnuite din nucă de cocos. Flori de ghimbir!”.

Added on Sunday, November 13, 2016, 04:09 PM : “Când ne așezam la masă, ne servea găluște în stil chinezesc, mici, fierte, umplute cu carne de porc dulce sau pește de râu, împănate cu limetă, cardamom și semințe de chimen. Îi plăcea să dea aromă orezului cu esență de kewra înainte de a-l tine la abur în interiorul tijelor albe de bambus golite și să gătească dovlecei cu tamarind și steluțe de anason, încât aveau gust de zahăr caramelizat. Știa cum să pună la cuptor carnea de pui în interiorul nucilor de cocos verzi și cunoștea gustul secret al florilor de banane picante gătite cu coajă rasă de pomelo. Opărea ore întregi mugurii de bambus până când le cădeau toți perișori și rămâneau cu ce era mai bun ca garnitură pentru piureul de vinete delicios pe care-l făcea. Afuma ciuperci, sota orhidee și ne oferea pește sărat, garnisit cu pastă cremoasă, picantă de durian”.

Added on Sunday, November 13, 2016, 08:17 PM : “Mă întrebam ce mâncase ea ieri. Tort, orez cu carne de pui, tăieței lați, nasi lemak, satay, mee goreng sau carne de porc rumenită în miere. Posibilitățile erau nesfârșite, varietatea de preparate malaysiene fi nd înnebunitoare”.

Salvează

19/03/2017

Culinar-literar: Kate Christensen – „How to Cook a Moose”

Filed under: Culinar-literar,FRAGMENTE DIN CARTI SI BLOGURI — afractalus @ 12:09

Kate Christensen - How To Cook A Moose

Kate Christensen – How To Cook A Moose

   – Highlight Loc. 149-58 :In 1942, the great food writer M. F. K. Fisher published a treatise on how to survive poverty and hardship called How to Cook a Wolf. Written during the wartime era of rations, shortages, and scrimping, the title refers to the proverbial beast with open jaws that shows up, slavering with hunger, in times of need and poverty, privation and sacrifice. To keep the wolf from the door means to have enough money, barely, to eat and live. Throughout the book, Fisher provides techniques and recipes with limited ingredients for surviving the lean times the country had fallen into in the 1930s and early ’40s. These recipes have humble names like Quick Potato Soup, War Cake, Addie’s Quick Bucket-Bread; there’s also a very basic but serviceable Boeuf Tartare. Chapter headings include “How to Keep Alive,” “How to Comfort Sorrow,” and “How to Be Content with Vegetable Love.” It’s an unusually (for Fisher) straightforward, didactic book about “living as decently as possible with the ration cards and blackouts and like miseries of World War II.” But her tone is anything but grim, or rather, any grimness it contains is undergirded with humor. In the introduction, Fisher writes, “War is a beastly business, it is true, but one proof that we are human is our ability to learn, even from it, how better to exist.”

– Highlight Loc. 162-66 : In one of the book’s final lines, Fisher writes, “I believe that one of the most dignified ways we are capable of, to assert and then reassert our dignity in the face of poverty and war’s fears and pains, is to nourish ourselves with all possible skill, delicacy, and ever-increasing enjoyment.” This last sentence echoes one of my own most deeply held convictions: that eating both well and wholesomely, insofar as it can be done within one’s budget and means, with elegant balance and the occasional indulgent luxury, is an expression of hope and dignity as well as a cause of happiness.

– Highlight Loc. 623-34 : Buckwheat Blini with Crème Fraîche and Salmon Roe Acadians in northern Maine and Canada have a long tradition of eating crepe-like buckwheat pancakes called ployes. Every Thanksgiving and Valentine’s Day, I make blini for breakfast. I use Acadian buckwheat flour fine-milled by Bouchard Family Farms in Acadia, all the salmon roe I can afford to buy from Browne’s Trading Company on Commercial Street in Portland, and thick, buttery crème fraîche that comes in a little pink tub. I serve these crepes with mimosas made of cava and blood-orange juice. They are festive and delicious, filling but light, the perfect kickoff to a day of occasional eating, and a tip of the hat to Maine tradition. 2/3 cup buckwheat flour 1/3 cup gluten-free baking flour 1/4 tsp baking soda 1 tsp sugar 1 tsp salt 1 1/2 cups buttermilk 2 egg yolks 2 egg whites, beaten till stiff 1 T melted butter Combine the dry ingredients and mix well. Add the buttermilk and egg yolks and stir until it’s a smooth batter. Fold in the egg whites, then stir in the melted butter.

– Highlight Loc. 634-37 : Drop spoonfuls of batter into very hot butter in a skillet to make small, thick, round pancakes. As soon as you drop the dough in, turn the heat down to low and let the pancakes sit until they bubble on top, then turn and cook them till browned. Slather crème fraîche on top and garnish with plenty of salmon roe and chopped chives. Serve them 3 to a plate. Serves 4, with a few blini left over for snacking on later with cheese.
==========

20/02/2017

Culinar-literar: Monika Peetz – „Doamnele de marti”

Filed under: Culinar-literar — afractalus @ 14:03
Tags: , , ,

doamnele-de-marti_1_fullsize   – Highlight Loc. 172-75 : — Cehii sunt extrem de zgârciţi cu vocalele, glumise Arne, chiar prin primele zile, într-un surprinzător moment de luciditate: Ar trebui să negocieze cu finlandezii renunţarea la vocale. Iar Judith zâmbise obosit. — Serios, insistase Arne cu voce slabă, să luăm cuvântul îngheţată: cehii zic zmrzlina. Iar finlandezii? Jäätelöä.
– Highlight Loc. 1575-79 : Masa a început cu o salată mesclun – din frunze proaspete de salată verde, varză şi petale de flori, cu mult ulei de măsline, lămâie şi pâine proaspătă. Apoi steak şi cartofi gratinaţi, iar ca desert sorbet de căpşune. Iar Judith, ca întotdeauna, preferase să se lupte cu aceeaşi omletă. Şi cu toatele au rezistat cu greu tentaţiei de a-şi comanda şi un vin la un asemenea dejun generos, ţinând seama totuşi că nu reuşiseră să parcurgă nici jumătate din traseul acelei zile.
– Highlight Loc. 2143-46 : — Eva m-a ajutat la toate: împreună am pus fasolea la înmuiat, am fiert-o, am pregătit supa de carne. Am pus pulpele de raţă să se facă în untură, costiţele de porc la fiert înăbuşit, am prăjit cârnaţii cu usturoi, am adăugat slănină, apoi ciolanul. — La urmă se aşază în straturi fasolea şi carnea în oala de pământ, se toarnă supa concentrată deasupra şi se dă totul la cuptor, a completat Eva cu zel.
=

28/01/2017

Culinar-literar: Jan Martenson – „Natura moarta pentru flasneta mecanica”


Natura moarta pentru flasneta mecanica

Natura moarta pentru flasneta mecanica

   – Highlight Loc. 719-21 : Valetul cu mănuşi albe apăru discret, îmbrăcat în vesta sa vărgată, şi ne servi desertul. Masa fusese în armonie cu casa. De la sufleurile cu moluşte, până la cotletele de miel condimentate cu usturoi şi până la şerbetul răcoritor de ananas. Cu un intermezzo de brânzeturi şi pere zemoase.

– Highlight Loc. 1021-23 : Ar trebui să vezi. Texasul. Locuiesc în apropierea unei ferme de şaizeci de mii de acri. Se numeşte X.O. şi a împlinit de curând o sută de ani: erau două mii şapte sute de oaspeţi în smoking şi cizme. Gazda a venit călare pe un taur cu coarne lungi în vârful cărora avea legate bile de alamă. Am mâncat antilopă, omletă de struţ, crotal şi multe altele.

– Highlight Loc. 1027-31 : Pe lista mare de bucate din hârtie groasă, nu figurau hamburgeri, în schimb exista păstrăv. Deşi aici se numea Omble Chevalier du lac braisée au vin rouge. Dar m-am abţinut. Drumul lui a fost la fel de lung ca şi al meu pentru a ajunge aici pe malul lacului Geneva şi am preferat păstrăv dintr-o sursă mai apropiată. Am început cu o supă uşoară de broaşte. Sună ciudat? în suedeză poate, dar numele din lista de bucate suna mai atrăgător: Consomme val de Grenouilles Cressonette. Supa era verde de condimente, uşoară şi ademenitoare. Avea de fapt gust de pui. Felul principal a fost Escalopes de Turbot nappées à la Glace de Moules parfumée à l’écorce d’orange.

– Highlight Loc. 2874-81 : — Supă de homar? Şi, mă rog, cum ai fi pregătit-o? — În primul rând te-aş fi servit cu peşte. L-aş fi fiert înăbuşit după care l-aş fi pus pe farfurii şi aş fi ras deasupra mult parmezan, după care aş fi adăugat o bucăţică de unt proaspăt. Aş fi pus farfuriile la cuptor câteva minute până când parmezanul ar fi căpătat o culoare rumenie. — Parmezan adevărat? Am dat din cap afirmativ. — Apoi, aş lua homarii fierţi şi aş face un amestec din patru linguriţe de unt, doi căţei de usturoi pisaţi, puţin piper alb, mult pătrunjel tocat mărunt, un vârf de cuţit de curry şi o lingură de sherry. Aş fi amestecat totul punând deasupra crutoane de pâine. După toate astea, aş fi băgat compoziţia la cuptor timp de cinci minute. Se serveşte imediat.

– Highlight Loc. 2882-85 : O tartă cu brânză. Hai să-ţi spun cum aş fi făcut-o. Aş fi tăiat brânza rotundă în două jumătăţi, după care părţile interioare, mai cremoase, se acoperă cu bucăţele de nuci măcinate. Ai mai fi primit şi o pară, probabil, ca să nu mai spun c-ai fi băut la supă un vin Sancerre, iar la tarta de brânză Château Smith Haut Lafite 1961.

– Highlight Loc. 3128-30 : În mijlocul mesei erau castroane mici de argint pline cu unt, omletă cu ciuperci, chifteluţe şi pâine. Mai erau şi pateuri cu castraveţi muraţi mici. În două frapiere mari se răsfăţa o sticlă de Herrgárd şi o butelie de Loitens linjeakvavit, ambele în spatele unui cub mare de gheaţă.

11/12/2016

Culinar-literar: „Bastarda Istanbulului” – Elif Shafak


Imagini pentru karniyarik   – Highlight Loc. 438-41 : Meniul din seara aia îi părea minunat de cunoscut. Pe lângă un pui uriaş, mai erau supă de iaurt, karniyarik , pilaki , kadin budu köfteler rămase din ajun, turşu, çörek  făcut în ziua aia, un borcan de ayran şi, o, da, ardei umpluţi.

– Highlight Loc. 464-72 : De fiecare dată putea ghici foarte uşor cine gătise ardeii – Banu, Cevriye sau Feride. Dacă îi gătea Banu, ardeii erau umpluţi din belşug cu tot felul de chestii care altfel le-ar fi lipsit teribil, printre care alune, anacard sau migdale. Dacă îi gătea Feride, ardeii erau umpluţi din belşug cu orez şi atât de umflaţi că era imposibil să-i mănânci fără să se crape. Când tendinţa ei de-a umple ardeii până la refuz se adăuga plăcerii de a-i condimenta în fel şi chip, dolmalar gătite de Feride dădeau pe dinafară de atâtea ierburi aromate şi mirodenii. În funcţie de combinaţie, îi ieşeau ori foarte bune, ori de-a dreptul groaznice. Iar dacă ardeii îi gătea Cevriye, erau întotdeauna mai dulci, fiindcă avea obiceiul să pună zahăr pudră în orice lucru comestibil, de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Şi se întâmplase ca în ziua aia să fie ea cea care gătise.   Imagini pentru ayran

– Highlight Loc. 761-67 : Avea să gătească feluri de mâncare cu adevărat specifice Kentucky-ului pentru fetiţa ei! Preţ de o clipă interminabilă, Rose rămase pironită în loc, storcându-şi creierii să găsească un exemplu de fel de mâncare perfect. Chipul i se lumină la gândul unor hamburgeri. Categoric! se asigură în sinea ei. Ce mai e, ochiuri şi clătite cu sirop de arţar, hotdog cu ceapă şi grătar cu carne de oaie, da, în special grătar cu carne de oaie… Şi în locul băuturii ăleia îngrozitoare pe bază de iaurt pe care se săturase până-n gât s-o vadă la fiecare masă, aveau să bea cidru de mere! De acum înainte avea să aleagă meniul lor zilnic din bucătăria sudistă, chili iute sau costiţă afumată… sau… boabe de năut.

– Highlight Loc. 976-81 : Dikran Stamboulian privi cu ochi pofticioşi mâncarea aşezată pe masă şi se întinse după un borcan cu ayran. Era o reţetă americanizată, cu prea multe cuburi de gheaţă. În castroanele de lut de nuanţe diferite se aflau multe din felurile sale de mâncare preferate: fassoulye pilaki, kadin budu köfteler, karniyarik, churek abia făcut şi, spre încântarea unchiului Dikran, bastirma1. Deşi spumega încă, furia i se domoli la vederea castronului cu bastirma şi se topi cu totul când lângă acesta zări celălalt fel preferat al său: burma

 Imagini pentru churek  – Highlight Loc. 1885-92 :  În plus, îi plăcea mâncarea armenească. Mama ei, care se afla în Arizona, voia s-o ţină cât mai departe de graniţele bucătăriei armene şi se delecta extrem de mult denigrând-o în faţa vecinilor şi a prietenilor ei. Îi plăcea în mod special să atragă atenţia asupra a două feluri de mâncare pe care le discredita public de fiecare dată când i se ivea ocazia: picioare de viţel şi intestine umplute. Armanoush îşi amintea că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust în glas. Şi chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a încuviinţat Rose din cap cu multă însufleţire. Le mănâncă, credeţi-mă pe cuvânt. Le condimentează cu usturoi şi ierburi aromate, le umplu cu orez şi le înfulecă imediat.

– Highlight Loc. 2039-41 :  După numeroase încercări nereuşite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush alese tartar de ton ahi cu crustă de susan şi foie gras yakiniku, iar Matt decise să încerce un cotlet de vită cu sos de muştar picant şi smântână pe un pat de salată de maracuja şi jicama.

Imagini pentru börek   – Highlight Loc. 2068-70 : Felurile de mâncare ce le fuseseră aduse erau replici ale unor picturi expresioniste. Cel al lui Armanoush avea la bază o pictură de Francesco Boretti intitulată Târfa oarbă. Cel al lui Matt era inspirat de una dintre picturile lui Mark Rothko, intitulată pe bună dreptate Fără titlu.

– Highlight Loc. 2072-75 : …atunci când a sosit desertul, Matt nu a mai simţit nici o reţinere să strice aranjamentul impecabil al afinelor din Albastrurile de aprilie aduc galbenurile de mai de Peter Kitchell, iar Armanoush nu a avut nici cea mai mică ezitare când a înfipt linguriţa în crema de zahăr ars tremurătoare şi catifelată ce reproducea tabloul lui Jackson Pollock, Substanţă pâlpâitoare.

– Highlight Loc. 2367-71: Ca şi covorul, masa de deasupra părea decorată. Erau aşezate pe ea măsline negre, măsline verzi umplute cu gogoşari, brânză albă, caşcaval împletit, brânză de capră, ouă fierte, faguri de miere, smântână de bivoliţă, marmeladă de caise făcută în casă, gem de zmeură făcut în casă şi roşii cu mentă în ulei de măsline, puse în boluri chinezeşti. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor adia dinspre bucătărie: brânză albă, spanac, unt şi pătrunjel care se topeau şi intrau una în alta printre foile subţiri de aluat.
– Highlight Loc. 4046-48 :Bunica Gülsüm era o femeie căreia nu-i fusese niciodată întoarsă iubirea; una din acele femei care nu îmbătrâneau treptat, ci dintr-odată, sărind de la virginitate la riduri, căreia nu i se dăduse niciodată şansa să zăbovească între aceste etape.

– Highlight Loc. 4099-4102 : Are nevoie de cineva care să fie alături de ea la bine şi la rău, în sănătatea ei mintală şi nebunia ei. Poate de aia nebunilor le vine mai greu să-şi găsească pe cineva – îşi spune –, nu pentru că sunt complet duşi, ci pentru că e greu să găseşti pe cineva dispus să accepte atâţia oameni într-unul singur.

– Highlight Loc. 4716-18 : Urmări amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinţi – biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc şi cremă de spanac, somon la grătar cu verdeţuri şi creveţi prăjiţi la foc mic în sos picant cu usturoi.

 Imagini pentru asure  – Highlight Loc. 4994-99 : Acum, aerul din bucătărie era plin de miresmele grele ale mâncărurilor abia scoase din cuptor. Copsese deja două feluri de börek – cu spanac şi cu brânză feta – şi fiersese la foc mic supa de linte, înăbuşise cotletele de miel şi pregătise amestecul de köfteler care avea să fie pus la prăjit în momentul sosirii musafirilor. Deşi era hotărâtă să aibă gata încă o duzină de feluri de mâncare până la sfârşitul zilei, fără îndoială piesa de rezistenţă a meniului bunicii Gülsüm avea să fie desertul: ashure.

– Highlight Loc. 5296-99 : Oricât s-ar fi abţinut să-şi amintească astfel de amănunte, Mustafa nu putea şterge imaginea unei duzini de boluri din sticlă pline cu ashure, aranjate pe rafturile frigiderului, gata să fie distribuite vecinilor. Spre deosebire de alte deserturi, ashure era întotdeauna gătit la fel de mult pentru alţii ca şi pentru propria familie. De aceea, trebuia gătit din abundenţă, fiecare bol fiind un simbol al supravieţuirii, solidarităţii şi belşugului.

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: