Ceaikovski
Motto:
“What I need is to believe in myself again— for my faith has been greatly undermined; it seems to me my role is over.”
– Letter to a nephew (9 February 1893) Just prior to composing his „Pathetique” Symphony (No. 6)
Aşa cum “Le Concert” pe lângă coloana sonoră magnifică (premiu Cesar !) are în spate şi o poveste bine articulată, Concertul pentru vioară Op.35 a lui Ceaikovski are, la rândul său, o poveste foarte interesantă. Pe măsura filmului. Şi poate că această întâlnire între film şi muzică (cu poveştile din spatele lor) nu este întâmplătoare. De obicei lucrurile frumoase merg împreună !
În primul rând să ne uităm la “fişa tehnică” :
Catalogue References: TH 59 ; ČW 54
Date: March 1878
Key: Re major
Tempo/Section Listing
1. Allegro moderato—Moderato assai (D major, 339 bars)
2. Canzonetta. Andante (G minor, 119 bars)
3. Finale. Allegro vivacissimo (D major, 639 bars)
Instrumentation: Violin solo + 2 Flutes, 2 Oboes, 2 Clarinets (A), 2 Bassoons + 4 Horns (F), 2 Trumpets (D) + Timpani + Violins I, Violins II, Violas, Cellos, Double Basses
Arrangements Also arranged for Violin with Piano by Tchaikovsky, March 1878
First Performance: Vienna, 22 November/4 December 1881, by Adolph Brodsky, conducted by Hans Richter
Autograph Location: Moscow (Russia): Glinka State Central Museum of Musical Culture (ф. 88, No. 95) — full score
First Publication: Moscow: P. Jurgenson, 1878 (arrangement for violin with piano), 1888 (full score)
Average Duration : 34 minutes
Dedication: Adolph Brodsky (1851–1929) (originally Leopold Auer, 1845–1930)
Ceaikovski trece printr-o grea perioadă a vieţii. Mariajul dezastruos cu Antonina Miliukova îi provoacă o gravă depresie. Pleacă să se refacă în Clarens – o mică staţiune elveţiană pe malul lacului Geneva – însoţit imediat după de elevul, prietenul şi, se pare (există destule referinţe în acest sens !) iubitul său Iosif Kotek. Ceaikovski cântă la pian iar Kotek la vioară.
Ceaikovski impreuna cu Kotek
Imediat după sosirea lui Kotek, în timp ce interpretau variatiuni după Simfonia Spaniolă a lui Lalo, Ceaikovski se simte cuprins brusc de inspiraţie. Era 17 martie 1878. În aceeaşi zi îi scrie viitoarei protectoare Nadejda Von Meck : „This evening I was seized … quite unexpectedly with a burning inspiration…”. Lasă deopate sonata pentru pian la care lucra şi, pentru prima dată în viaţă începe Concertul pentru vioară.
Se spune că inspiraţia a plecat de la lucrarea lui Lalo, Simfonia spaniolă, la care Ceaikovski a remarcat atentia pentru prospeţime în detrimentul profunzimii, ritmurile noi cu accent mai degrabă pe muzicalitate decât pe păstrarea tradiţiei. Deşi lucrarea aduce forme noi în muzică şi interpretare, ideile îi vin cu repeziciune astfel încât în cinci zile termină prima mişcare (Allegro moderato—Moderato assai (D major, 339 bars)). Pe 23 martie începe a doua mişcare (Andante) pe care o termină pe 26 martie, iar pe 28 martie scrie că “a reuşit să termine concertul”.
Pentru că Ceaikovski nu era violonist îi cere părerea lui Kotek pentru părţile solo. Rescrie partea a doua pe 24 martie şi rearanjează partea pentru pian din Allegro. Începe imediat să finiseze lucrarea iar pe 11 aprilie partitura este complet gata. Această minunăţie a fost scrisă în mai puţin de o lună !
Iniţial vrea să o dedice lui Iosif Kotek, dar acest lucru ar fi alimentat zvonurile cu privire la relaţia lor. Mai mult, Kotek nu o consideră o piesă deosebită şi refuză interpretarea considerând că îi poate afecta cariera. Acest lucru duce şi la sfârşitul relaţiei lor. Apoi Ceaikovski se decide s-o dedice lui Leopold Auer, cel care urma s-o interpreteze pentru prima dată.
Prima reprezentaţie a fost stabilită pentru 22 martie 1879 (la un an după ce a fost scrisă) la Sankt Petersburg, dar Auer declară că piesa este dificil de interpretat şi se renunţă la concert. În acest fel piesa capătă reputaţia de neinterpretabilă şi nimeni nu doreşte s-o interpreteze. Totuşi prima reprezentaţie are loc la New York în 1879 de către Leopold Damrosch. În Europa, primul interpret al concertului este Adolf Brodski în data de 8 decembrie 1881 la Filarmonica din Viena. Succesul a fost foarte mare, în ciuda unor reţineri din partea criticilor.
În urma interpretării de la Viena, Brodski primeşte mai multe oferte de a concerta, printre care şi la Londra la „Richter Concert” în 8 mai 1882. Este interpretarea care va consacra Concertul pentru vioară op.35 ca una din cele mai frumoase piese pentru vioară. Interpretarea lui Brodski este atât de frumoasă încât Ceaikovski hotărăşte să schimbe in favoarea lui, definitiv, dedicaţia piesei.
SERTARUL CU GANDURI 