SERTARUL CU GANDURI

01/02/2011

Un MUST SEE: The King’s Speech


Motto: “When God couldn’t save The King, The Queen turned to someone who could.”

 

The King's Speech

The King's Speech

Întotdeauna mi-au plăcut filmele. Unele mi-au rămas în minte de pe vremea când, pe la 5-6 ani, mergeam cu bunicul la cinema. Îmi amintesc şi acum “O floare şi doi grădinari” (indian !) şi “Tunurile din Navaronne”. Rămân, atunci când te impresionează un film, secvenţe pe cate ţi le aminteşti toată viaţa: King Kong când evadează din cuşcă, scena din “Amadeus” când Mozart compune recviem-ul… Zilele trecute am văzut ”King’s Speech”, film premiat la Globuri… şi care asteaptă încrezător Oscarul… Acest film vine după un alt regal cinefil “Le Concert” al lui Radu Mihăileanu. Iată cum o ţin din bucurie în bucurie pentru că, o carte frumoasă, un film deosebit, pentru mulţi dintre noi sunt tot ceea ce contează !!!

Poster

Să încep cu o fişă tehnică:
Data lansării: 10.12.2010 – SUA
Durată: 118 minute
Regia: Tom Hooper
Scenariul: David Seidler
Distribuţie: Colin Firth  – King George VI
Helena Bonham Carter  – Queen Elizabeth
Geoffrey Rush – Lionel Logue
Derek Jacobi  – Archbishop Cosmo Lang
Guy Pierce – King Edward VIII
Timothy Spall – Winston Churchill
Michael Gambon – King George V

Colin Firth face aici un rol mare interpretându-l pe Ducele de York (viitorul rege George al VI-lea şi tatăl reginei Elisabeta a II-a) cu deficienţe de vorbire dobândite în copilărie. Filmul debutează cu o scenă care te face imediat să-l simpatizezi pe viitorul rege şi să rămâi alături de el până la final: discursul inaugural la un eveniment pe  stadionul Wembley se transformă în dezastru, pentru că, Ducele de York teribil de emoţionat, nu reuşeşte să spună decât câteva cuvinte. Crede că a epuizat toate căile de tratament şi abandonează. Evident, soţia lui nu (ah, soţiile !), astfel încât îl vizitează pe Lionel Logue, un logoped puţin cunoscut şi având metode neortodoxe de tratament.

Metodele de tratament ale lui Lionel au efect şi, deşi nu elimină complet defectul de vorbire (bâlbâiala, ce mai  !) reuşeşte să-l facă pe rege să ţină un discurs memorabil cu ocazia intrării Regatului Unit în război. Aproape la fel de memorabil ca al lui Churchill: „We shall fight on the beaches…”

Pe Colin Firth îl ştiţi din ultimul “A Single Man” (2009, Tom Ford) unde interpretează rolul unui profesor de engleză din L.A.-ul anilor ’60. Se pare că acest film (Premiul BAFTA 2010) l-a adus mai mult în atenţia producătorlor, dar să nu uităm şi rolurile lui din “The English Patient”, “Shakespeare in Love”, “Bridget Jones’s Diary”, “Girl with a Pearl Earring”, “Love Actually”. Deşi scenaristul David Seidler l-a dorit iniţial pentru acest rol pe Paul Bettany, dar după o primă citire a script-ului s-a hotărât pentru Colin. Născut în 1960, britanic, spunea zilele trecute pentru “The Scotsman” că vârsta mijlocie îţi oferă oportunitatea de a intrepreta o gamă largă de roluri. Iată ce dreptate are !


Regizorul Tom Hooper are în palmares,  printre altele, miniseria “John Adams” de la HBO iar cel care închide această triadă de Oscar, Geoffrey Rush (Lionel Logue) este un actor australian pe care l-am vazut in “Frida”, “Pirates of the Caribbean”,  “Elizabeth: The Golden Age”. A fost nominalizat de 3 ori la Oscar, iar in 1997 a castigat premiul Academiei pentru rolul pianistului David Helfgott, din drama “Shine”.

Ei bine, această tripletă Bertie-Lionel- regizor face un film extraordinar. Pun pariu că Firth va lua Oscarul pentru cel mai bun actor. Bâlbâiala, teama de a vorbi în public, iritarea maximă atunci când ştia că interlocutorul observă defectul de vorbire, toate acestea, filmate de aproape, dau măsura deplină a talentului lui Firth. Filmul are o singură idee centrală: prietenia. Prietenia unui om pe care te poţi baza în clipele grele, persoana cu care poţi împărţi greul. Aici regele, “Bertie”, îi are alături pe Lionel (logopedul) şi soţia lui Elisabeth. Prietenii pe care le acceptă şi le apreciază cu o eleganţă regală.


Scena finală este punctul culminant al filmului, scena discursului, scena în care cei doi prieteni Bertie şi Lionel, singuri în cameră împreună cu un microfon, reuşesc să transmită milioanelor de oameni din Regatul Unit mesajul regelui şi intrarea in Război. De remarcat umorul scenei în care Churchill, înainte de discursul final,  il sfătuieşte pe rege să nu-i fie teamă de microfon pentru că şi el a avut ceva probleme în copilărie !!!

Trebuie văzut ! Este un MUST, nu-l ratati !Aveti mai multe pe site !

PS. Oscar pentru cel mai bun film, nu stiu dars sunt  sigur că va lua Oscar pentru costume !!!



04/01/2011

“Concertul” – Radu Mihaileanu şi Piotr Ilici Ceaikovski (I)


Motto:

“I sit down to the piano regularly at nine-o’clock in the morning and Mesdames les Muses have learned to be on time for that rendezvous.”

“Inspiration is a guest that does not willingly visit the lazy.”

” The creative process is like music which takes root with extraordinary force and rapidity.”

(Ceaikovski)

“I discovered that Tchaikovsky’s concerto couldn’t be harmonious if the violin and orchestra did not complement each other . . . Today’s crisis shows this in a violent way; the link between the individual and the collective must be very strong and in order to find harmony – or happiness – we must try to play in unison as much as we can.”

(Radu Mihăileanu – From the film’s production notes)

Le Concert

Le Concert

L-am văzut prima dată la sfârşitul anului trecut pe HBO. Fantastic, genial, dumnezeiesc… L-am revăzut acum la început de an redifuzat de acelaşi HBO. Aceeaşi emoţie, lacrimi şi încă ceva: aceeaşi dorinţă întâlnită acum mulţi ani după ce am văzut “Amadeus” de a asculta tot ce a compus compozitorul. În cazul lui Mozart a fost dragoste la prima vedere… adică la prima ascultare! De atunci ascult cu plăcere orice piesă de Mozart. La Ceaikovski nu ştiu ce să spun, parcă e prea contemporan (mă rog…), parcă se simte un pic din componistica modernă, pe care eu nu prea o înţeleg.

Acum cinci ani am văzut „Trenul vieţii”(Train de vie) făcut de Radu Mihăileanu în 1998. O comedie excelentă, amară pe alocuri, dar câtâ subtilitate… câtâ cunoaştere a psihologiei umane… !!!

Le ConcertFaptul că el este născut în România (23 aprilie 1958), că foloseşte actori români, că a fost filmat mai mult de jumătate în România şi că are legătură cu vecinii noştri de la est, face ca filmul să aibă un aer românesc. Aici se adaugă obiceiuri estice (româneşti!) care accentuează senzaţia: lipsa punctualităţii, lucruri făcute “merge şi aşa”, statul la coadă, impovizaţia ca soluţie ultimă de ieşire din criză, etc. A fost nominalizat la Globul de Aur (păcat că l-a ratat) dat a luat două premii César, pentru sunet, respectiv pentru cea mai bună coloană sonoră. În plus, filmul „Concertul” a primit patru trofee Gopo, pentru cel mai bun montaj, cea mai bună muzică originală, cea mai bună scenografie şi cel mai bun machiaj şi coafură. Deci a a vut o recunoaştere rezonabilă în lumea filmului, deşi, între noi fie vorba, pelicula este mult peste “colegele” nominalizate la aceeaşi secţiune.

Multe secvenţe mi-au rămas în minte dar cea de la sfârşitul filmului este deosebită: concertul începe ezitant, doi instrumentişti întârziaţi işi ocupă în ultimul moment locurile, câţiva spectatori râd, directorul teatrului este în pragul crizei iar în culise “organizatorul” ad-hoc al gruplui îi cere lui Dumnezeu să facă o minune. După primele acorduri ale orchestrei toată lumea din sală (inclusiv cel care urmăreşte filmul !) are impresia unui concert-dezastru, parcă fiecare interpretează propria partitură iar printr-o rapidă schimbare de planuri regizorul intensifică această senzaţie. Dar chiar atunci când, uitându-te la film, crezi că nu mai e nimic de făcut, că îţi pare foarte rău de eşecul lui Andrei (!) Filipov ca dirijor începe vioara. Timid  în primele secunde, dar pe măsură ce vioara “se aude” ai senzaţia că ea “a hotărât” să transforme dezastrul în triumf şi transmite din priviri dirijorului şi orchestrei, că va fi acea interpretare unică de care îi vorbise Andrei  cu o zi înainte de concert.

Aici se simte accentuat arta regizorului. Privirile dintre violonista Anne-Marie Jacquet (Mélanie Laurent) şi dirijorul Andrey Simonovich Filipov – Il Maestro (Aleksey Guskov) sunt parcă cele dintre doi îndrăgostiţi, magice. Această magie se transmite orchestrei, publicului, spectatorului (cu siguranţă!) culminând, la sfârşitul concertului, cu îmbrăţişarea dintre Andrei şi Anne-Marie. Iată “Concertul Perfect” !

Coloana sonoră este deosebită iar Concertul lui Ceaikovski pentru vioară op.35 este divin. Poate dacă îl ascultam la un post de radio nu-i dădeam atâta atenţie, dar ”îmbrăcat” într-o astfel de poveste îmi va rămâne mereu în memorie. După “Amadeus” am căutat cu înfrigurare Recviem-ul lui Mozart; după “Concertul” am fugit pe net la povestea acestei piese….

09/02/2010

Jurnal


Imi este groaznic de ciuda cand imi vad transpuse gandurile (carora eu nu pot sa le dau materialitate !) in frazele altuia. Hoinarind pe blogul Deei in cautare de alte propuneri de filme bune, am gasit aceasta fraza a lui Gorzo, preluata si de ea (semn ca ne plac cam aceleasi lucruri !):

„Despre   “Eternal sunhine of the spotless mind”  mi-a rămas prin cotloanele memoriei o frază minunată  “chiar dacă nu mai au amintiri, atît Joel, cât şi Clementine păstrează o conştiinţă inexplicabilă a absenţei celuilalt, aşa cum un perete alb păstrează conturul tabloului care era agăţat acolo.”(Andrei Gorzo).

31/01/2010

Pontypool (2008)

Filed under: PENTRU MINTE — afractalus @ 19:55
Tags: , , , ,

Am gasit pe slate.com un articol despre filme semnat de Grady Hendrix. Mai mult o lista de recomandari cu filme din 2008/2009 care nu au prea fost in salile de cinema. Bineinteles ca este vorba de salile LOR de cinema ! Articolul are si un titlu dragut „World’s Greatest Dad. And nine other great movies you didn’t see this year”.

Nu l-am ales pe primul de pe lista, ci pe penultimul oricum avand in gand sa vad toate filmele de pe lista. Stiti ceva ? Chiar mi-a placut acest film, chiar daca genul zombi-groaza nu este pasiunea mea. Are o idee deosebita, un „virus-cuvant” care contamineaza o mica localitate din Canada si actori care fac roluri bune. Dupa ce l-am vazut, am cautat cateva recenzii si, sunt placut surprins, ca majoritatea este de acord ca este un film low-budget bun.

Daca vreti, aveti jos toate informatiile. Vi se face pofta ? Merita.

1. Plecare: http://www.slate.com/id/2239816/
2. IMDB: http://www.imdb.com/title/tt1226681/
3. Recenzie 1: http://www.filmjunk.com/2009/03/09/pontypool-review/
4. Recenzie 2: http://www.rottentomatoes.com/user/93084/reviews/view.php?type=2&id=1212040
5. Recenzie 3: http://movies.nytimes.com/2009/05/29/movies/29pont.html

PS. Va tin la curent cu celelalte filme de pe lista !

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: