SERTARUL CU GANDURI

01/11/2010

Charles W. Colson – Nascut din nou (Fragment)


Extraordinara carte de marturie. Am citit-o minunandu-ma de fiecare pagina. La un moemnt dat am gasit acest fragment deosebit:

[p.213-214]  Pe măsură ce vorbea, Nixon era aproape gata să-şi mărturisească credinţa, vorbind mai deschis ca oricând în lunga sa carieră politică.
“ Când aveam opt sau nouă ani, am întrebat-o pe bunica mea, o femeie foarte evlavioasă, o micuţă doamnă quaker cu nouă copii, am întrebat-o de ce cred quaqerii în rugăciunea tăcută. De câte ori ne aşezam la masă ne rugam în tăcere, iar la biserică, deşi uneori pastorul sau altcineva se ridica în picioare când se simţea mişcat de Duhul , de cele mai multe ori mergeam, luam loc şi ne rugam.
Răspunsul ei a foat foarte interesant şi e probabil legat de motivul pentru care Lincoln se ruga în tăcere. Bunica mea mi-a răspuns aşa cum făcea întotdeauna când vorbea cu copiii sau nepoţii ei, cu cuvinte simple: ‘’Ceea ce trebuie să înţelegi, Richard, este că scopul rugăciunii e să-L auzi pe Dumnezeu, nu să-I vorbeşti lui Dumnezeu. Scopul rugăciunii nu este să-I spui lui Dumnezeu ce vrei, ci să afli ce vrea El de la tine.’’ “.

06/04/2010

Ne raspunde Dumnezeu la rugaciuni?

Filed under: PENTRU MINTE — afractalus @ 14:42
Tags: , , ,

„Cum sa ne rugam… în asa fel încât sa ne fie ascultate rugaciunile
Ai cunoscut vreodata pe cineva care sa se încreada în Dumnezeu din toata inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietena buna care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare saptamâna îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viata ei pe care îl încredinta în grija lui Dumnezeu. Si, invariabil, în fiecare saptamâna eram martora la un lucru neobisnuit facut de Dumnezeu ca raspuns la rugaciunea ei din acea saptamâna. Nici nu-ti poti închipui cât de greu îi este unui ateu sa fie nevoit sa constate acest lucru saptamâna de saptamâna! Dupa o vreme, nu mai merge sa argumentezi ca totul este o „coincidenta”… Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugaciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindca ea avea o relatie cu El si voia sa faca voia Lui. Si, într-adevar, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera ca El are dreptul de a o îndruma în viata si ea chiar se bucura ca asa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legatura cu diferite lucruri, facea ceva firesc, data fiind legatura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toata încrederea si-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorarile ei si despre orice altceva se întâmpla în viata ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese ca Dumnezeu dorea ca ea sa se bizuie pe El în acest mod. Mai exact, viata ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptura: „Îndrazneala pe care o avem la El este ca daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta.”1 „Caci ochii Domnului sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor…”2

Atunci cum se face ca Dumnezeu nu ia aminte la rugaciunile tuturor oamenilor?
Poate deoarece nu toti oamenii au o legatura personala cu El… Or fi stiind ei ca exista Dumnezeu, poate chiar I se închina din când în când. Cât despre cei care nu ar sa primeasca niciodata raspuns la rugaciunile lor… probabil ca lucrurile stau astfel din cauza ca nu au o relatie personala cu Dumnezeu si, mai mult, niciodata nu au primit de la Dumnezeu iertarea completa pentru pacatele lor. Te întrebi ce legatura are una cu alta?! Îti explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurta a sa mântuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire între voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L împiedica sa v-asculte!”3 Este destul de normal sa simtim aceasta despartire de Dumnezeu. Ce se întâmpla de obicei când oamenii încep sa-L roage ceva pe Dumnezeu? Îsi încep rugaciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie sa ma ajuti cu problema asta…” Apoi fac o pauza si reiau: „Sunt constient de faptul ca nu sunt o persoana perfecta… ca, de fapt, nu am nici un drept sa Te rog acest lucru…” Iata, oamenii îsi dau seama ca sunt pacatosi… si îsi mai dau seama ca nu doar ei îsi dau seama de acest lucru, ci si Dumnezeu! Si atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu sa pacalesc?” Însa ceea ce s-ar putea sa nu stie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate pacatele. E posibil sa nu stie ca pot începe o relatie cu Dumnezeu si ca atunci Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugaciunile lor.”

 

21/02/2010

Rugaciunea Sfîntului Efrem Sirul

Filed under: PENTRU MINTE — afractalus @ 19:29
Tags: , , , ,

Nu incetez sa ma minunez ce lucruri frumoase gasesc pe net. De exemplu aceasta rugaciune am gasit-o plecand de la Apologeticum . Astazi am vazut si „The Book Of Eli” (frumos ! si in ton). Pot spune ca am petrecut o duminica in Dumnezeu, ceea ce incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult.

Rugaciunea Sfîntului Efrem Sirul

Doamne si Stapanul vietii mele,
Duhul trandaviei, al grijii de multe.
Al iubirii de stapanire
Si al grairii in desert
Nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei,
Al gandului smerit,
Al rabdarii si al dragostei,
Daruieste-mi mie, slugii tale !

Asa, Doamne, Imparate,
Da-mi mie sa-mi vad gresalele mele
Si sa nu osandesc pe fratele meu,
Ca bine este cuvantat
In Vecii vecilor.

Amin!

 

La o conferinta spunea un parinte despre împrejurarile în care a fost scrisa aceasta rugaciune si cine e aproapele cel osândit de Sf. Efrem Sirul. Spunea parintele ca la un moment dat Hristos îl arata pe Sf. Vasile cel Mare ca un stâlp la Sf. Efrem ( era pustnic atunci ) si spune ca asa e în fata Lui. Atunci Sf. Efrem s-a hotarât sa se duca sa vada pe Sf. Vasile cel Mare. Pe drum se ruga Sf. Efrem la Dumnezeu sa-i trimita un om prin care sa primeasca un cuvânt de folos cum ajunge în cetate. Si ajungând acolo prima persoana pe care o vede e o prostituata care se uita obraznic la el. Atunci acest om îi spune: “Ce te uiti asa la mine?” iar femeia îi raspunde: “Eu ma uit la tine ca sunt facuta din tine dar tu esti facut din pamânt si în pamânt trebuie sa te uiti”. Astfel Sf. Efrem si-a dat seama ca acel cuvânt era de la Dumnezeu si I-a multumit. Apoi a plecat unde slujea Sf. Vasile cel Mare.

Ajungând la biserica îl vede în vesminte arhieresti pline de slava si se gândeste: “Acest om laudat de Dumnezeu este îmbracat cu atâta slava si are atâta slava la oameni? Cum poate sa-L laude Dumnezeu pe omul acesta? N-a auzit despre votul saraciei?”. La un moment dat Sf. Vasile cel Mare trimite un diacon sa-l cheme pe Sf. Efrem în altar ( îl si arata desi nu se stiau unul pe altul ). Diaconul îl cheama dar Sf. Efrem spune ca nu si ca probabil se refera la altcineva. Diaconul se duce înapoi si Sf. Vasile cel Mare iarasi îl trimite si Sf. Efrem la fel spune ca nu poate fi el ci un altul.

Atunci Sf. Vasile cel Mare îi spune la diacon sa îi zica: “Parinte Efrem, par. Vasile te cheama în altar”. Vazând ca e stiut dupa nume, Sf. Efrem face ascultare si se duce la altar. Înainte sa zica ceva Sf. Efrem, Sf. Vasile îi arata vesmintele si spune: “Aceste vesminte pline de slava sunt ale poporului. Iata ce e al meu” si îi arata sub vesminte urme la mâini cum s-a legat cu lanturi si se chinuia sa nu doarma.

Dupa asta îl hirotoneste pe Sf. Efrem si-l pune sa zica ecteniile în limba greceasca desi el era siriac si nu cunostea limba. Si alta minune ca le spune în greceste cum trebuie. Asa ca Sf. Vasile cel Mare e fratele osândit de Sf. Efrem Sirul. Asta arata cam pe cine tindem noi sa judecam si anume pe oamenii sfinti ( ce diavolul îi arata în fata noastra ca niste pacatosi ).

Sursa: http://savatie.wordpress.com/2010/02/12/rugaciunea-sfintului-efrem-sirul

26/07/2009

„Bisericuta din deal”

Filed under: FRAGMENTE DIN CARTI SI BLOGURI — afractalus @ 13:45
Tags: , , ,

Se pare ca lipsa de exercitiu, lipsa unui interlocutor care sa stimuleze dialogul, ma impiedica sa descriu cu acuratete toata tristetea si zbuciumul acestor luni. Din fericire, gasesc din intamplare alti oameni care trec, sau au trecut, prin aceeasi durere fara margini si o exprima asa cum eu incerc s-o fac, dar.. Surpriza acestei dimineti a fost articolul de mai jos din „Formula AS”. M-a pus pe ganduri !!!

Bisericuta din deal
Am gresit nepermis de mult pentru o viata de om. Acum, daca mi-ar povesti cineva despre mine, as spune ca nu-i adevarat. Nu mi-am imaginat nici in cel mai negru cosmar ca suferinta din iubire doare atat de crunt. Ani intregi am ratacit intre nebunie si adevar. Fragila si delicata granita, usor de trecut, prea usor! Cata ura, cata disperare si neputinta am strans in acest timp! Nu ma mai ajuta nimic, nu mai vedeam nimic, nu mai intelegeam nimic. Nici prietenii apropiati nu mai credeau in mine.

Ca sa-mi alin ceasurile de singuratate, ma plimbam pana la epuizare. Asa am descoperit pe un deal o biserica. Parea ca vegheaza, de acolo, de sus. Si mi-am spus ca trebuie sa merg acolo. Mai incercasem in acest rastimp sa merg la biserica, dar nu faceam decat un act de prezenta, sec si lipsit de continut. Atat! Nimic mai mult. Numai ca la biserica din deal s-a intamplat ceva – am intrat si am ramas. Si de atunci, merg ori de cate ori pot, ba mai mult, abia astept sa merg. Este vorba despre biserica cu hramul Nasterea Maicii Domnului de la Voila, Campina. Biserica mica, frumoasa si curata, inconjurata de cimitir, de unde sufletele celor ce nu mai sunt printre noi isi vegheaza neobosit familiile ramase in aceasta lume. Preotul paroh – tanar, ferm si bun, credinciosii – intr-o randuiala desavarsita, pe care n-am mai intalnit-o pana acum. De fapt, nimic din ce am simtit aici nu mi s-a mai intamplat. Slujba Sfantului Maslu nu o pot descrie in cuvinte, sunt prea sarace. Ruga fierbinte, iubire, daruire si smerenie. Iti simteai sufletul suind pe o raza de lumina spre Dumnezeu.

Din cand in cand, ma mai bantuie demonii trecutului, dar nu ma mai sperie, nu mai au putere asupra mea. Ce am invatat? Trecutul nu-l pot schimba, nu pot decat sa ma iert si sa iert. In rest… nu am decat o singura certitudine – niciodata, dar niciodata, Dumnezeu nu ne lasa! Doar noi, oamenii, fugim de adevar. Daca pasii va vor purta in aceasta zona, opriti-va si la bisericuta din deal. Veti pleca de acolo, plutind pe pace si impacare. E putin lucru? Mai avem nevoie si de altceva?

TANASE GABRIELA – Campina (Formula AS, Nr. 877, 11.07.2009 – 17.07.2009)

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: