SERTARUL CU GANDURI

25/09/2013

Octavian Paler – Impresionismul sau tentaţia clipei (III). Semnul lui Don Juan 2.


 Gustave Caillebotte - Thatched Cottage at Trouville (1882)

Gustave Caillebotte – Thatched Cottage at Trouville (1882)

   Înainte de a-l dispreţui pentru nestatornicia lui, Don Juan ar merita, poate, să-l admirăm pentru pasiunea lui nedomolită. Există atâtea inimi seci care nu cunosc decât calculul rece şi indiferenţa brutală încât ar trebui să vedem în frumosul andaluz mai degrabă un bărbat fără noroc sau care se frustrează singur.

Căci a dispreţui chiar dragostea, nu numai degradarea ei, e un drum plin de riscuri. E adevărat că Don Juan târăşte dragostea din noapte în noapte şi eşuează acolo unde el îşi ţine contabilitatea cu orgoliu, în aritmetica: deoarece “o mie trei” femei înseamnă infinit mai puţin decât una, iar “iubiri” nu înseamnă neapărat “iubire”. El n-are timp să înţeleagă valoarea dragostei deoarece e mereu grăbit să se lepede de ea. Dar adversarii lui Don Juan nu sunt numai cei care îi privesc cu compasiune alergătura, ci şi cei iritaţi de succesele sau chiar de pasiunea lui.

Aceştia au făcut din povestea lui un pretext pentru a lua în derâdere însăşi dragostea. Aşa cum inamicii impresioniştilor, învinuindu-i de uşurinţă, n-au vrut niciodată să dea atenţie unor amănunte semnificative totuşi. Aproape orb, Monet nu înceta să picteze lumina. Aproape paralizat, Renoir nu înceta să picteze trandafiri.

Two Women Seated by a Woodland Stream 1869; Private Collection, Paris

Two Women Seated by a Woodland Stream
1869; Private Collection, Paris

   E greu de păstrat cumpăna dreaptă vorbind despre o artă care a stârnit aproape numai reacţii extreme. Poate de aceea, între batjocură şi apologie, unii n-au observat că această artă doreşte să pătrundă în etern prin poarta cea mai vulnerabilă. Clipa reprezintă ceea ce e efemer, dar şi ceea ce se poate atinge cu mâna. Ceea ce e pieritor, dar şi ceea ce e posibil. Ea moare sub ochii noştri, dar înainte de a muri ni se dăruie şi nu promite decât ceea ce poate oferi. Impresioniştii au eliberat clipa de amărăciune şi au pus-o să-şi arate bogăţiile.

Spre deosebire de Rembrandt sau de Leonardo, un pictor ca Renoir nu şi-a pus decât sarcini pe care le putea îndeplini. Dar poate nimeni nu ne-a vorbit mai simplu despre fericire fără să se plângă de caracterul ei provizoriu. Cutreierând grădinile şi malurile apelor cu şevaletele lor, îmbătaţi de plein-air, Monet şi prietenii lui par convinşi, ca şi Gide mai târziu, că izvoarele vor fi acolo unde dorinţele noastre le vor face să curgă. (Dealtfel, în Fructele pământului exista numeroase pasaje care s-ar potrivi de minune să fie citite cu glas tare într-un muzeu al impresioniştilor ca Jeu de Paume.)

Ei nu observă în lumină ceea ce Rembrandt a văzut în umbră, dar pentru prima oară lumina e transformată în obiect al picturii şi, dezbrăcată de prejudecăţi, clipa dansează goală pe un deal presărat cu maci roşii. Pentru a-i înţelege e nevoie, probabil, să iubim noi înşine totul cu o putere nouă, deoarece în această pictură redusă la ceea ce “se vede” chiar şi superficialitatea e plină de pasiune. Libertatea impresionistă este o nouă captivitate, aşa cum libertatea lui Don Juan este libertatea unui hăituit, dar culoarea are parcă o violenţă tandră. Ceva din fosforescenţa  ei ne urmăreşte ca surâsul unei zile de vară.  

Woman Reading in a Garden 1880 (40 Kb); Art Institute of Chicago

Woman Reading in a Garden
1880 (40 Kb); Art Institute of Chicago

 

Ţinta pe care o urmăreşte aici artapare mai modestă, mai accesibilă; şi totuşi, nu cumva sub modestia aparentă se ascunde un mare orgoliu ? În fond, niciodată arta n-a explorat clipa pentru a muri odată cu ea. Poate că “impresia” este stratagema impresioniştilor, nu scopul lor. Ei se prefac, poate, că nu “văd” decât impresia pentru a viola un adevăr mai profund. Se prefac, poate, că se complac în impresie, că vânătoarea de impresii este singurul lor scop şi singura lor plăcere deoarece vor să surprindă misterul nepregătit.

Chiar dacă n-au deloc pretenţii să facă filosofie prin pictura lor (pictez cum cântă o pasăre, declara Monet), poate că “impresia” nu e decât un cal troian prin care ei vor să pătrundă în tainele realităţii. Mai precis, ceea ce caută înlăuntrul clipei pictorul impresionist nu este oare acelaşi lucru pe care-l căuta artistul grec înlăuntrul eternităţii ? El îşi poartă bătălia pe terenul cel mai fragil, unde totul părea dinainte pierdut. Momeala s-a transformat în capcană, dar nu acest lucru le-a fost reproşat impresioniştilor de către cei care au vrut să-i excludă cu un bobârnac din templul artei ori să-i reducă la anecdotica  scandalului.

Şi de ce-am regreta ceea ce nu trebuie decât să ştim să vedem ? „Totul s-a spus de când există oameni care gândesc”, se plângea La Bruyère. Pentru un Renoir, această frază e lipsită de sens. Lumea e pentru el veşnic nouă şi veşnic tânără. Ea nu îmbătrâneşte niciodată. Important e, ne sugerează el, să declarăm fiecare la rândul nostru şi chiar de mai multe ori în acelaşi loc că viaţa merită să fie trăită. Şi nu pictorii sunt de vină dacă acest singur paradis posibil s-a dovedit uneori un infern.

The Boating Party 1893-94 (130 Kb); Oil on canvas, 90.2 x 117.5 cm (35 1/2 x 46 1/4 in); National Gallery of Art, Washington

The Boating Party
1893-94 (130 Kb); Oil on canvas, 90.2 x 117.5 cm (35 1/2 x 46 1/4 in); National Gallery of Art, Washington

   Le putem reproşa prin urmare impresioniştilor orice, mai puţin lăcomia lor. Ei mi se par mai degrabă orbiţi decât orbi. Tablourile lor îmi amintesc ce-i spunea odată Elizabet Barrett Browning lui Robert Browning: Dacă nu m-aş fi găsit în cutare zi, la cutare oră, în faţa cutărei case, eternitatea n-ar fi avut loc pentru noi… Căci înlăuntrul clipei impresioniste putem descoperi vibraţia efemerului, dar şi o iubire mai adâncă.

Şi dacă nu vom înţelege astfel mai bine fericirea, i-am putea înţelege pe cei fericiţi care s-au născut cu darul de a tresări de uimire în faţa fiecărui foşnet al grădinii.

Aşa cum este Renoir.

 

Publicat în Revista “Flacăra” nr.1322 – 09.10.1980

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: